Fisticul de Bronte

TERITORIUL BRONTEZ

Municipiul BRONTE este situat în provincia Catania din regiunea SICILIA. Situat pe versantul vestic al vulcanului ETNA la o altitudine de 760 m cu un teritoriu de 24.988 hectare, este cel mai mare oraș de munte din cadrul parcului Etna. Teritoriul variază de la o altitudine minimă de 380 de metri până la un maxim de 3112 metri.
Se învecinează cu provinciile Messina și Enna și cu municipalitățile Maletto, Randazzo, Tortorici, Longi, Cesarò, Troina, Centuripe, Adrano și Maniace. Are un tip dublu de sol, de natură vulcanică și de natură argilo-calcaroasă. Râul Simeto traversează parțial și delimitează parțial teritoriul municipiului.
Terenurile rezemate de MUNTELE ETNA sunt alcătuite aproape în întregime din lavă care s-a suprapus, în diferite perioade, ținuturilor străvechi de origine sedimentară. Bronte este astăzi foarte renumit pentru cultivarea prețuită a fisticului, care ocupă 20% din suprafața agricolă.
Condiţiile topografice, greu utilizabile din cauza configuraţiei muntoase, afectează negativ condiţiile economice şi agricole. În partea de lavă și stâncă găsim specialitatea locală care trăiește bine pe terenuri neirigate, așa-numitul „LOCHI” numit „FRASTUCA” în dialectul brontez, dar cunoscut mai frecvent ca PISTACCHIO di BRONTE.

PLANTA
Cultivarea fisticului de Bronte se deosebește de toate celelalte culturi din lume datorită particularității solului în care se naște. De fapt, „FRASTUCARI” (livezile de fistic) se nasc spontan pe un sol preponderent vulcanic amestecat cu alte tipuri stâncoase de „valoare agronomică slabă”.
Totuși, aici se naște planta „scornnabeccu” sau „sarvaggiu”, așa numită în dialectul Bronte, cunoscută sub numele de „Pistacia Terebinthus” și se adaptează demonstrând o rusticitate mare și rezistență la secetă, fiind folosită ca portaltoi pentru „Pistacia Vera" (IL PISTACCHIO).
Grație acestui portaltoi spontan, dar și grație extraordinarei hărnicii a fermierilor brontezi, multe terenuri alcătuite din fluxuri de lavă seculare au fost transformate în zone fertile cultivate cu fistic.
Înălțimea plantei variază de la câțiva metri, cu aspect de tufiș, la 5-6 metri, cu aspect de copac. Planta altoită are o producție bienală, de fapt în anii de descărcare (chiar ani) mugurii sunt îndepărtați manual. Fisticul face parte din categoria plantelor foioase, adică își pierde frunzele în timpul iernii și în timpul repausului vegetativ. Sunt compuse din 3-5 foliole, de o frumoasă culoare verde lucios, cu formă ovală și vârful rotunjit. Ele sunt acoperite cu un puf ușor când apar primăvara și apoi devin fără păr.
Fisticul este o specie dioică, adică plantele masculi nu rodesc, dar polenul lor este folosit pentru a fertiliza florile plantelor femele pentru a le duce la producție. Florile de fistic nu au petale și sunt grupate în inflorescențe axilare în formă de paniculă. Florile masculine au bractee și antere mari, cele feminine sunt foarte asemănătoare cu un fruct foarte mic. La fistic producția de flori precede emisia frunzelor. Are loc treptat din luna aprilie.
Soiul „regina” al fisticului de Bronte este soiul „alb” sau așa-numitul „napolitan”.

RECOLTAREA
Recolta reprezintă cu siguranță unul dintre cele mai caracteristice și frumoase puncte din lanțul de producție a fisticului Brontese. Morfologia terenului, alcătuită aproape în întregime din „sciară” de lavă, necesită recoltare manuală a fisticului de către muncitori de specialitate.
Recoltarea începe când fructul este complet copt, de obicei coincide cu ultima săptămână a lunii august și se termină în prima jumatate a lunii octombrie. Ziua de recoltare începe la primele ore ale dimineții, când soarele arzător de august nu este încă ridicat, terminându-se la începutul după-amiezii. Fisticul cules manual este apoi pus în pungi de jutah încă acoperite de pielea exterioară, așa-numitul „MALLO”.
În acest moment, sacii sunt transportați la locul de prelucrare, unde „coaja” externă este îndepărtată. Carcasa este îndepărtată mecanic cu ajutorul unor mașini speciale care folosesc role pentru a îndepărta pielea exterioară fără a o deteriora, obținându-se astfel fisticul din coajă, cunoscut în jargon drept „TIGNOSELLA”.
Odată eliberat de coajă, fisticul apare umed, cu un conținut de umiditate intern de aproximativ 60%. În acest moment se trece la pasul cel mai important și anume uscarea. Aceasta se întâmplă prin expunerea directă la soare sau prin introducerea fisticului în sere, care sunt, de asemenea, expuse la soare.
Odată ce fisticul a fost întins la soare, fructele vor fi mutate și răsturnate manual, folosind greble, la fiecare 2/3 ore, astfel încât să se usuce uniform. De fapt, este de o importanță crucială ca produsul să fie uscat tot în același mod, deoarece chiar și o cantitate minimă de produs care nu este bine uscată ar putea crea mucegai și contamina produsul din jur, provocând daune considerabile. Durata uscării directe sau în seră este de aproximativ 2/3 zile, un timp foarte mare față de cele câteva ore necesare uscării în cuptoare electrice/industriale, dar rezultatul obținut din punct de vedere al calității, gustului, parfumului, nu va fi nici pe departe comparabil cu un fistic uscat industrial.
Odată „uscat”, după toate controalele de umiditate, urmează selecția: printr-un sortator de aer, așa-numitul „ventilator”, care separă produsul bun de cel neconform și, abia în acest moment, avem un fistic în coajă optim, potrivit cerințelor de producție a „Pistacchio verde di Bronte D.O.P.”, care va fi depozitat în celule cu temperatură controlată, gata de vânzare sau pentru orice prelucrare ulterioară.

MARCA DOP
Acronimul D.O.P. reprezintă Denumirea de Origine Protejată și este o marcă de protecție care este atribuită de Uniunea Europeană alimentelor care au particularități și caracteristici unice care derivă direct din teritoriile în care sunt produse.
Odată cu denumirea, a fost înființat consorțiul pentru protecția „Pistacchio Verde di Bronte D.O.P.”, având ca obiectiv specific valorificarea, protejarea, controlul produsului în toate etapele, de la producție până la comerț, și informarea consumatorilor.
D.O.P. «Pistacchio Verde di Bronte» este rezervat produsului, în coajă, decojit sau decojit, al plantelor din specia botanică «Pistacia vera», soiul «Napoletana», numit și «Bianca» sau «Nostrale», altoit pe «Pistacia terebinthus». ».
„Fisticul verde de Bronte” D.O.P. atunci când este eliberat pentru consum, trebuie să îndeplinească următoarele caracteristici fizice și organoleptice, pe lângă standardele comune de calitate:
• culoarea verde intens a cotiledoanelor;
• raportul clorofilă a/b între 1,3 și 1,5;
• aromă puternică aromatică, fără inflexii de mucegai sau arome străine;
• continut de umiditate intre 4% si 6%;
• raportul lungime/lățime a miezului între 1,5 și 1,9;
• continut mare de grasimi mononesaturate in fructe (prezenta predominanta de acid oleic cu 72%, urmat de 15% de linoleic și 10% de palmitic).
Produsul este eliberat spre consum în ambalaje noi de diferite tipuri conforme cu legislația în vigoare, în termen de doi ani de la colectare. „Pistacchio Verde di Bronte” poate fi eliberat pentru consum numai cu logo-ul Denumirii de Origine Protejate aplicat pe fiecare pachet. Denumirea „Pistacchio Verde di Bronte” trebuie să apară și cu caractere clare, de neșters, care se pot distinge în mod clar de orice altă scriere.
Trebuie să apară și elementele adecvate pentru identificarea numelui, denumirea firmei, adresa ambalatorului, precum și eventuala denumire a firmelor din care provine fructul, greutatea brută la origine și anul de producție. Indicarea săptămânii de colectare a produsului este opțională.
Logo-ul D.O.P. este reprezentată de formularea: Denumire de origine protejată D.O.P., de reprezentarea subiacentă a vulcanului Etna, de fructul de fistic și de formularea de bază Pistacchio Verde di Bronte. RO C 130/18 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 9.6.2009